Cheile Vârghișului ascund peste 120 de peșteri și cea mai mare colonie de lilieci

Divertisment

Rezervația naturală Cheile Vârghișului, situată la granița dintre județele Covasna și Harghita, este una dintre cele mai sălbatice, spectaculoase și pitorești zone din Transilvania – cu stânci calcaroase de înălțimea unor zgârie-nori, printre care șerpuiesc pâraie repezi de munte.

În Cheile Vârghișului sunt peste 120 de peșteri mai mari sau mai mici, iar aici trăiește una dintre cele mai mari colonii de lilieci din Carpații Orientali, motiv pentru care zona reprezintă nu doar o atracție turistică, ci și un loc de documentare pentru cei interesați de aceste vietăți ciudate.

În aceste peșteri se pot întâlni 17 din cele peste 30 de specii de lilieci identificate în România. Atârnați cu picioarele de tavan și înveliți în propriile aripi, liliecii au stârnit și continuă să stârnească imaginația oamenilor care îi asociază cu spiritele malefice și nu de puține ori au căzut victime superstițiilor.

Nu toată lumea e de părere că liliecii sunt urâți, înfricoșători ori respingători. Membrii Asociației de Protecție a Liliecilor din România, spre exemplu, spun că aceste vietăți sunt interesante și ”frumușele”, ba chiar ajungi să le îndrăgești dacă ai curiozitatea de a le cunoaște mai bine.

Liliecii sunt, în general, insectivori și devorează cantități impresionate de țânțari. Deși văd, liliecii se ghidează cu ajutorul ecolocației, adică detectează hrana sau obstacolele cu ajutorul ultrasunetelor și pot identifica obstacole mai subțiri decât firele de păr. Liliecii sunt protejați de lege, dar cu toate acestea numărul acestor mamifere zburătoare este în scădere în toată Europa.

În Cheile Vârghișului merită vizitate Peștera mare de la Merești, Peștera Calului și Peștera Tătarilor, în care se spune că se adăposteau localnicii împotriva năvălirilor tătare. În această rezervație naturală se află și un parc dendrologic, dar și o poiană a narciselor despre care prea puțină lume a auzit. La Vârghiș pot fi văzute și alte specii de flori ocrotite de lege, cum ar fi bujorii galbeni.

O altă peșteră cu totul deosebită se află în parte de N-E a județului Covasna, în apropierea stațiunii Balvanyos. Este vorba despre peștera Puciosul sau ”Grota puturoasă”, care emană o cantitate impresionantă de bioxid de carbon, între 2.000 și 4.000 m3 pe zi, fiind, după cum se spune, mai puternică decât celebra Peșteră a Câinelui din Napoli.

Gazele de bioxid de carbon, rezultat al emanațiilor post-vulcanice, sunt letale pentru animalele mici sau păsările care pătrund aici, dar pentru oameni s-au dovedit a fi un leac miraculos în tratarea afecțiunilor cardiovasculare. Aceste băi uscate cu gaz, denumite și mofete, au un puternic efect vasodilatator și sunt recomandate de medicii balneologi nu doar pentru tratatea bolilor de inimă, ci și a afecțiunilor locomotorii.

Curele trebuie să fie de scurtă durată, nu mai mult de 20 de minute, supravegheate, iar pacientul nu trebuie să coboare capul sub un anumit nivel indicat, unde gazele sunt puternice și pot deveni periculoase.

Urme ale activității vulcanice pot fi întâlnite în foarte multe locuri din județul Covasna și în județele învecinate Brașov și Harghita.

Spre exemplu, la doar câțiva kilometri de Balvanyos, la granița cu județul Harghita, se află Lacul Sfânta Ana, unic în Europa, care s-a format în craterul unui vulcan stins în urmă cu zeci de mii de ani. 

În centrul stațiunii Covasna se află un mic vulcan care încă bolborosește. E inofensiv, dar ultima dată a erupt în anul 1984, când a stropit cu nămol localnicii care treceau prin parc. E poreclit ”Balta dracului” și este acoperit cu o colivie mare de metal care ține oamenii și alte vietăți la distanță.

Vulcanii care au erupt pe teritoriul țării noastre au lăsat în urma lor peisaje mirifice. Unul dintre acestea poate fi întâlnit în defileul Oltului, la Racoș, unde în urma răcirii rapide a lavei s-au format coloane de bazalt înalte de peste 10 metri. Zona este de o frumusețe aparte, exact pe gustul turiștilor care preferă locurile mai puțin bătătorite de alții.

O altă ciudățenie a naturii apare în localitatea Valea Zălanului, de lângă Malnaș. Atunci când plouă, aici bălțile bolborosesc pentru că din măruntaiele pământului răzbat emanații de bioxid de carbon rezultate în urma acțiunilor postvulcanice. Cineva, nu se mai știe nici cine și nici când, a înfipt în pământ un băț ca un fluier, iar acesta a început să cânte. Obiceiul a rămas peste ani, iar copiii din zonă caută și astăzi băltoacele pe unde ”răsuflă” pământul, le acoperă cu noroi, iar în vârf așază fluiere făcute din paie sau din crengi de salcie. Concertul este interesant, pentru că sunetele scoase de ”fluierele de pământ”, cum le denumesc oamenii locului, sunt foarte variate, tonurile diferind în funcție de presiunea bioxidului de carbon.

În rezervațiile naturale din județul Covasna pot fi întâlnite și specii rare de plante, cum ar fi cele carnivore. De regulă, acestea trăiesc în soluri sărace în substanțe nutritive, iar ca să supraviețuiască sunt nevoite să vâneze diverse vietăți. În lume sunt peste 450 de specii de plante carnivore, care, în ciuda imaginației unora, se hrănesc de fapt doar cu insectele mici care le pică în capcană. Unele specii au frunze lipicioase, altele au săculeți adânci, sunt țepoase, au culori vii ori emit mirosuri ce atrag victimele.

Una dintre puținele plante carnivore din România poate fi văzută în stațiunea Ozunca Băi din comuna Bățani și în turbăriile din rezervația Tinovul Mohoș, la granița dintre Covasna și Harghita.

Științific i se spune Drosera rotundifolia sau ”Roua cerului”, în limbaj popular, și este ocrotită de lege. ”Roua cerului” își capturează prada cu ajutorul unor perișori lipicioși și otrăvitori și o digeră cu substanțele secretate la nivelul frunzelor. Specialiștii spun că este o ”mare mâncăcioasă”, devorează aproape 50 de insecte pe an. 

”Roua cerului” este folosită în domeniul farmaceutic pentru obținerea infuziilor și tincturilor recomandate persoanelor suferinde de bronșită, tuse și astm. Trăiește foarte bine și în ghiveci, deci poate fi ținută și în casă cu condiția să fie …hrănită.

O altă rezervație naturală din județul Covasna este Mestecănișul de la Reci, nu departe de Sfântu Gheorghe, unde pot fi admirate și fotografiate două specii rare de flori — dedițelul și laleaua pestriță. Denumită și ”floarea de șah” datorită pătrățelelor violacee și albe ordonate pe petale, laleaua pestriță este de asemenea protejată de lege și trăiește doar în cinci locuri din țară, printre care și județul Covasna.

În iazurile de la Reci cresc nuferi albi, iar mlaștinile din rezervație reprezintă locul de întâlnire, dar și ultimul popas al stolurilor de berze care pleacă în țările calde. Tot aici viețuiește o specie rară — broasca albastră, iar pădurea nu este lipsită de păsări de pradă, cum ar fi șoimii sau ulii. Turiștii care vin aici se pot aștepta oricând să vadă pâlcuri de căprioare venite la adăpat.

Unicitatea rezervației este dată de substratul geologic, compus din nisipuri aluvionare cu aspect de dune, dar și de mestecenii albi care creează decoruri superbe pentru amatorii de fotografii. De altfel, în mestecănișul de la Reci, au fost filmate o parte din scenele celebrului film ”Cold Mountain”, premiat cu Oscar în 2004, în care a jucat Nicole Kidman și Jude Law.

Mulți localnici cred în puterea tămăduitoare a copacilor. Oamenii spun că fiecare copac, în funcție de specie, emană o anumită energie și poate ameliora anumite boli. Despre mesteacăn se crede că are o energie pozitivă foarte mare, prin urmare crește imunitatea organismului și are un efect benefic asupra psihicului, de aceea e bine să ne plimbăm prin preajma lor și chiar să îi îmbrățișăm.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *